Papa Leon al XIV-lea a emis luni un decret semnificativ care modifică regulile financiare din Vatican, permițând departamentelor orașului-stat să gestioneze investițiile nu doar prin Banca Vaticanului, ci și prin alte instituții financiare. Această decizie marchează o schimbare importantă față de politica impusă în 2022 de Papa Francisc, care centralizase toate investițiile Vaticanului în cadrul Istituto per le Opere di Religione (IOR), cunoscută drept Banca Vaticanului.
Banca Vaticanului pierde exclusivitatea asupra investițiilor
Decretul semnat de Papa Leon al XIV-lea precizează că IOR nu va mai avea control exclusiv asupra investițiilor realizate de instituțiile și departamentele Vaticanului. Astfel, reformele financiare adoptate de Papa Francisc în urmă cu trei ani, care impuneau ca toate investițiile să fie administrate prin Banca Vaticanului, sunt revocate.
Suveranul Pontif a explicat că scopul este de a oferi mai multă flexibilitate instituțiilor Vaticanului, permițându-le să apeleze și la alte bănci din afara orașului-stat atunci când acest lucru este considerat „mai eficient sau mai convenabil”.
„Departamentele ar trebui să continue să utilizeze Banca Vaticanului, cu excepţia cazului în care organismele competente consideră că este mai eficient sau mai convenabil să recurgă la intermediari financiari stabiliţi în alte state”, se arată în decretul publicat luni.
Reforma anulează una dintre principalele măsuri ale Papei Francisc
Papa Francisc, care a condus Biserica Catolică timp de 12 ani, a implementat o serie de reforme menite să crească transparența în finanțele Vaticanului. Centralizarea investițiilor sub autoritatea Băncii Vaticanului a fost una dintre măsurile-cheie, menită să combată corupția și delapidările care afectaseră imaginea instituției de-a lungul timpului.
Cu toate acestea, oficialii Vaticanului au considerat că această centralizare a conferit prea multă putere IOR și a restricționat autonomia economică a altor departamente. Decretul emis de Papa Leon al XIV-lea elimină această restricție, redând instituțiilor capacitatea de a lua decizii financiare mai autonome, însă în continuare în cadrul politicilor generale ale Vaticanului.
Vaticanul între transparență și flexibilitate financiară
Deși noul decret oferă mai multă libertate departamentelor în gestionarea investițiilor, Papa Leon al XIV-lea a subliniat că toate instituțiile vor trebui să respecte regulile generale de investiții stabilite de comitetul de supraveghere creat de Papa Francisc în 2022. Aceasta are ca scop menținerea unui standard unitar de transparență și responsabilitate în administrarea fondurilor.
Reputația financiară a Vaticanului a fost afectată sever în ultimele decenii de scandaluri legate de corupție, spălare de bani și delapidări ale fondurilor destinate operelor religioase. Decizia Papei Leon al XIV-lea este interpretată ca o încercare de a echilibra nevoia de control intern cu dorința de flexibilitate administrativă.
Banca Vaticanului – istorie și controverse
Fondată în 1942 de Papa Pius al XII-lea, Banca Vaticanului (IOR) are o clientelă restrânsă, formată din instituții catolice, clerici, angajați actuali sau foști ai Vaticanului, precum și ambasade și diplomați acreditați pe lângă Sfântul Scaun. De-a lungul timpului, instituția a fost implicată în numeroase controverse, inclusiv investigații privind spălarea de bani și lipsa de transparență în gestionarea investițiilor.
Prin această decizie, Papa Leon al XIV-lea urmărește să ofere un nou început în administrarea finanțelor Vaticanului, adaptând sistemul la realitățile economice contemporane și la cerințele internaționale privind transparența financiară.
Un nou capitol pentru finanțele Vaticanului
Reforma anunțată luni reprezintă un pas important în redefinirea rolului Băncii Vaticanului. Deși IOR își va menține importanța strategică, nu va mai deține monopolul asupra investițiilor, ceea ce ar putea facilita o administrare mai eficientă și mai transparentă a resurselor financiare.
Papa Leon al XIV-lea transmite astfel un mesaj clar: Vaticanul intră într-o nouă etapă în care disciplina financiară trebuie să fie combinată cu modernizarea și adaptarea la nevoile actuale ale Bisericii Catolice.
