• Home
  • Religie
  • Parintele Arsenie Boca, strigat pentru vremurile din urma: „E vremea de care ne-a prevenit Mantuitorul…”

Parintele Arsenie Boca, strigat pentru vremurile din urma: „E vremea de care ne-a prevenit Mantuitorul…”

Parintele Arsenie Boca strigat pentru vremurile din urma 768x483 1

Într-o epocă în care mulți credincioși se limitează la o apartenență superficială la credință, fără a se angaja într-o cercetare profundă a propriei vieți spirituale, învățăturile lăsate de Sfântul Arsenie Boca își dovedesc relevanța cutremurătoare. În lucrarea sa, „Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul”, sfântul atrage atenția asupra unei realități ignorate de mulți: simpla participare la Sfintele Taine nu este suficientă pentru mântuire, iar drumul spre pierzare poate fi presărat cu intenții aparent bune.

Sfântul Arsenie explică limpede: „Toţi creştinii sunt botezaţi şi, totuşi, nu toţi se mântuiesc. De ce? Iată de ce: darurile Botezului stau nevăzute înlăuntrul făpturii noastre, așteptând sporirea vârstei și vremea minții, când, aflând noi de comoara cerească ascunsă în țărâna trupului, ne învoim sau nu să o dezgropăm și să o valorificăm… Câtă vreme mergem în voia valurilor, în voia firii pornite spre păcat, nu avem nicio luptă, nu ne trezim din cursele diavolului: stăm „pe bună credinţă” că mergem bine, ne isprăvim zilele în liniște și coborâm cu pace la iad!…”

Această constatare profundă scoate în evidență o capcană extrem de subtilă: autoamăgirea. O viață trăită „în voia valurilor” nu presupune o luptă spirituală autentică, iar falsa pace interioară poate masca o degradare profundă. Iar când, în cele din urmă, apare momentul trezirii, forțele întunericului nu rămân pasive.

Sfântul Arsenie atrage atenția asupra pericolelor ascunse în lenea sufletească și în dorințele egoiste: „Dar, de îndată ce ne trezim cum trebuie să fim, de îndată puterile iadului vor sări să ne ceară socoteală pentru nesupunere. Lăcomia de avere, lăcomia de putere și fumul mândriei pe mulți i-au luat de minte și s-au omorât. Dar și lenea poate face nebunia asta, când s-ar vedea în primejdie cu binecuvântarea muncii… Pe cei dornici de cuvântul lui Dumnezeu îi ispitește cu Biblia, încât în zilele noastre sunt mulți călători spre iad cu Scriptura în mână. Toți cei ce umblă după plăceri de orice fel nu vor scăpa de primejdie, căci sub orice plăcere se ascunde un șarpe.”

Așadar, răul nu se manifestă doar prin păcate evidente, ci și prin forme rafinate de amăgire. Dorința de confort, de afirmare, chiar și de trăire „frumoasă” devine armă în mâinile vrăjmașului. Cel mai mare pericol, spune sfântul, este deformarea adevărului sub aparențe de evlavie și bine.

„Cu trecerea vremii, satana s-a mai iscusit în rele. Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu și face și el. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite și el. Trimite Dumnezeu vedenii, trimite și el. Propovăduiește Dumnezeu iubirea de oameni fără deosebire și hotare, propovăduiește și el printre ai lui.”

Această imitare a lucrării divine de către forțele întunericului este o formă perfidă de amăgire. Adevărul și minciuna se împletesc periculos, iar discernământul devine tot mai rar. Tocmai de aceea, avertismentul Mântuitorului rămâne mai actual ca niciodată.

„E vremea de care ne-a prevenit Mântuitorul, zicând: «Băgaţi de seamă să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu spunând: „Eu sunt Mesia”, şi ceasul e aproape. Nu vă luaţi după ei» (Matei 24, 23; Luca 13, 21). De aceea, e bine să lămurim, după putere, și acest ucigaș vicleșug al nălucirilor, căci de la o vreme încoace mulți înșelați se ivesc și multă tulburare fac printre oameni. Amăgitorul ajunge încrezut în sine și în hristosul lui, încât și moarte de om e în stare să facă, întemeindu-se, închipuiți-vă!, pe Sfânta Scriptură… Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, satana îi cerne pe toţi cei ce umblă după plăceri în lumea aceasta, chiar şi duhovnicești, dacă-i prinde că încă nu s-au lepădat desăvârșit de iubirea de sine și de orice spurcăciune a vieţii, după atâta și atâta propovăduire a Bisericii…”

Prin aceste cuvinte, Sfântul Arsenie Boca nu ne oferă doar o analiză a stării actuale a sufletului omenesc, ci ne cheamă cu putere la o trezvie duhovnicească autentică. Adevărata amenințare nu mai vine din afara credinței, ci din interiorul unei religiozități formale, lipsite de pocăință sinceră și de lepădare de sine. Într-o lume în care amăgirea se înfățișează în forme blânde și atrăgătoare, cuvintele sale rămân un far de lumină pentru toți cei care doresc să pășească pe calea mântuirii.