Parintele Iustin Parvu: Toti crestinii sunt datori sa spuna aceasta rugaciune. Are putere mare

Astazi, cand timpul trece parca atat de repede si oamenii le fac pe toate in graba, incat nici Ceaslovul nu mai apuca sa il deschida de obositi ce sunt, cea mai buna arma impotriva vrajmasului este rugaciunea lui Iisus:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.”

Aceasta rugaciune a fost si este zidul de aparare al Bisericii, zidul de aparare al crestinilor. Pentru ca fiecare crestin este o biserica, fiecare familie este o biserica, fiecare scoala poate fi o mica biserica…

Aceasta rugaciune are puterea sa adune mintea foarte repede, sa te interiorizezi si sa strigi din adancul inimii catre Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus nu trebuie sa o faca doar monahii, aceasta rugaciune sunt datori sa o faca toti crestinii.

Pe ea s-a sprijinit secole la rand viata Bisericii, pentru ca starpeste patimile, care sunt in inima noastra, caci acolo isi au radacina.

Inainte viata crestinilor nu era departe de cea a monahilor, si Sfantul Vasile cel Mare este cel care a adus monahismul pana in cetate, spre a fi de ajutor crestinilor in trebuintele trupesti si sufletesti. De aceea, crestinii, oriunde s-ar afla, fie ca sunt acasa, fie ca sunt la lucru, ca merg cu tramvaiul, calatoresc cu avionul, gatesc, repara, oriunde si orice ar face, sa rosteasca cu mintea lor aceasta rugaciune a lui Iisus.

Si in functie de silinta fiecaruia Dumnezeu va cobori harul Sau cel sfant in inimile noastre.

De ce nu se mai citesc cartile duhovnicesti, acum cand se tiparesc din ce in ce mai multe carti?

Dumnezeu o sa ne ceara socoteala pentru ca nu am citit. Nu avem dreptul sa spunem ca nu am stiut atunci cand suntem in necaz si ne departam de Dumnezeu; nu exista nu am stiut, ci nu am vrut sa stiu.

Pentru ca sunt atatea carti ale Sfintilor Parinti in care poti gasi sfaturi pentru orice problema ai avea. Ne plangem ca nu mai avem povatuitori si duhovnici iscusiti, dar nu ii vedem ca ei traiesc prin cartile, pe care noi nu le citim. O sa vina vremea cand nici Sfanta Scriptura nu o vom mai avea si vom tanji dupa un cuvant din Scriptura si nu il vom gasi. Luati si cititi vietile sfintilor si invataturile Sfintilor Parinti, ca va veni vremea cand nu le veti mai gasi. Mamele sa citeasca fiilor lor cate un capitol din Sfanta Scriptura in fiecare zi. Sa nu ne lipseasca Scriptura, ca in ea gasim viata vesnica.

Pr. Justin Parvu

Extras din interviul aparut in revista ATITUDINI, nr. 25

Foarte interesanta este povestea acelor trei tineri care ardeau in cuptorul Vavilonului, pedepsiti pe nedrept. Mai era inca o persoana acolo, iar persoana aceasta, a patra, era Duhul lui Dumnezeu care ii proteja de durere. Omul are acest aparator care se identifica cu toata povara vietii, ca de aceea Dumnezeu da ingerul pazitor. Nu-l da pentru cine stie ce calcule, socoteli, adica sa fie complice omului, sa avem noi in viata noastra dezordonata un pazitor care, orice am face, sa ne scoata la liman. Nu! Dumnezeu i-a dat omului umilinta, smerenia, i-a dat greutatile ca sa se caleasca, sa invete ascunzisurile vietii. Ingerul il ajuta sa treaca peste toate, intre om si inger trebuie sa se stabileasca o relatie care sa dureze pana la mantuirea sufletului. Daca relatia dintre om si inger se rupe, omul rataceste, ingerul se departeaza, diavolul vine si castiga fara lupta.

Cand vine monahul la calugarie si-l intreaba staretul: De ce-ai venit frate? Doresti viata duhovniceasca de buna voie? Da. Dar sa stii ca aici vei avea incercari grele, umilinte, smerenie, fel de fel de lucruri care nu-ti vor fi pe plac. Numai lucrurile care nu-ti plac la prima vedere iti intaresc sufletul si rabdarea, te pregatesc pentru o viata de ales…

Sursa: Adrian Alui Gheorghe, Parintele Iustin si morala unei vieti castigate, Editura Credinta Stramoseasca, pp. 158-159.