În tradiția creștin-ortodoxă, săptămâna care urmează imediat după Învierea Domnului Iisus Hristos este cunoscută sub denumirea de Săptămâna Luminată. Această perioadă marchează începutul unei sărbători ce se întinde pe durata a cincizeci de zile, până la Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută și sub numele de Rusalii.
De Sfintele Paști, Biserica transmite mesajul: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul și pământul și cele de sub pământ”, dând astfel tonul Săptămânii Luminate.
Tradiția veche amintește că Botezul se săvârșea în noaptea de Paști, iar cei botezați erau numiți „luminați” și purtau haine albe pe durata întregii săptămâni care urma, de unde și denumirea de Săptămâna Luminată.
Semnificații și credințe populare
În credința populară, odată cu Învierea Domnului, se deschid porțile raiului pentru sufletele păcătoșilor reținute în iad, de la Adam până la a doua venire a Mântuitorului. Aceste uși rămân deschise până în Duminica Tomii.
Săptămâna Luminată este marcată de simbolul luminii, iar prima slujbă începe cu îndemnul „Veniți de luați lumina”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina sfântă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii și până la Înălțarea Domnului, în Biserică se cântă imnul „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, referindu-se la Ierusalimul cel veșnic, escatologic.
Săptămâna Luminată în 2025
Slujbele din această săptămână se desfășoară cu Ușile Împărătești larg deschise, simbolizând ușa deschisă a mormântului Mântuitorului, precum și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Sale.
În primele secole ale creștinismului, catehumenii, cei pregătiți să primească taina Botezului, erau botezați în noaptea de Paști și purtau haine albe în toată săptămâna următoare, simbol al bucuriei Învierii.
Slujbele din această perioadă sunt distincte față de cele obișnuite, toate cântările și lecturile făcând trimitere directă la Învierea Domnului din morți. Bucuria Învierii inundă toate rânduielile liturgice, astfel că, chiar și slujba înmormântării celor care au adormit în această săptămână este diferită, fiind înlocuită de cântecele canonului Învierii și de strigătul „Hristos a înviat” în locul formulei obișnuite „Veșnică pomenire”.
Din Duminica Învierii Domnului începe în Biserica Ortodoxă o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului. Aceasta este una dintre cele trei diviziuni majore ale anului liturgic, alături de perioada Octoihului și cea a Triodului, și își ia numele de la cartea Penticostar, utilizată special în cultul ortodox între Paști și Rusalii (50 de zile).
Spiritul acestei perioade este de luminozitate, frumusețe și bucurie a întregii creații, reflectate în rânduieli cultice specifice. Totul pare învăluit în alb, iar bisericile și preoții se învesmântează în această culoare, simbol al luminii și al bucuriei de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. În această perioadă se cântă mereu „Hristos a înviat” și imnuri de bucurie precum „Veniți să ne luminăm, popoare! Veniți să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”.
Creștinii sunt îndemnați să se salute în această perioadă cu urarea „Hristos a Înviat!”, iar după Înălțare cu „Hristos S-a Înălțat!”, răspunzând „Adevărat a Înviat” și, respectiv, „Adevărat S-a Înălțat”.
Rânduieli speciale în Săptămâna Luminată
În această săptămână, zilele de miercuri și vineri sunt considerate zile cu „harti”, iar Biserica acordă dezlegare la mâncărurile de dulce datorită Învierii Domnului. Conform Tipicului Sfântului Sava, în această perioadă, între Învierea Domnului și Duminica Tuturor Sfinților (prima după Rusalii), există dezlegare la pește.
De la Învierea Domnului și până la Rusalii nu se fac metanii, ci doar închinăciuni. În această perioadă, la slujbele de Liturghie se cântă Axionul Paștilor „Îngerul a strigat…”, iar credincioșii se salută cu „Hristos a înviat!” și răspund „Adevărat a înviat!”
Interdicții și excepții liturgice
În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea, iar parastasele pentru cei adormiți nu se săvârșesc în acest interval. De la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica suspendă slujbele speciale pentru cei adormiți, acestea fiind reluate abia după Duminica Tomii. Aceasta nu înseamnă că sufletele celor trecuți la cele veșnice sunt uitate, ci că sunt pomenite în cadrul oricărei Sfinte Liturghii, inclusiv în Săptămâna Patimilor și în Joia Mare, precum și după praznicul Învierii.
După binecuvântarea de la începutul Vecerniei și al Utreniei, se cântă de trei ori troparul „Hristos a înviat din morți” și stihurile Paștilor. În timpul rostirii acestora, preotul stropește cu aghiasmă cele patru laturi ale Sfintei Mese și întreg Sfântul Altar.
Slujbele de înmormântare din această săptămână urmează o rânduială specială, fiind înlocuite de slujba Învierii, iar cântările vorbesc despre biruința vieții asupra morții.
Obiceiuri liturgice specifice și semnificația Sfântului Agneț
În ziua de marți a Săptămânii Luminate au loc uscarea și sfărâmarea Sfântului Agneț, care a fost sfințit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta și Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. În Joia Mare, în timpul Proscomidiei, pe lângă Sfântul Agneț folosit la Sfânta Liturghie, se scoate un al doilea Agneț, care este sfințit împreună cu primul, fără a se rosti de două ori rugăciunile epiclezei și fără binecuvântarea separat. Acest al doilea Agneț este uscat și sfărâmat după o rânduială specială și așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. El este folosit pe parcursul întregului an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.
În vinerea din Săptămâna Luminată, cunoscută ca Vinerea Izvorului Tămăduirii, după otpustul Sfintei Liturghii se oficiază slujba sfințirii celei mici a apei.
