Tinctura și ceaiul de pelin sunt folosite tradițional pentru multiple afecțiuni, având efecte calmante și de „curățare” a sângelui. Intern, pelinul este recomandat în cazuri de balonare, tulburări ale vezicii biliare, insuficiență gastrică, atonie intestinală, gastrită, dureri de stomac, tulburări hepatice, menstruație neregulată, febră și pierderea apetitului.
Extern, tinctura de pelin se aplică pe răni care se vindecă greu, ulcere, pete pe piele și mușcături de insecte, contribuind la dezinfectarea și regenerarea acestora.
Ceaiul de pelin a fost folosit în trecut pentru eliminarea paraziților intestinali. În plus, atât ceaiul, cât și tinctura sunt indicate în tratamentul problemelor ficatului și vezicii biliare, în indigestie și pierderea apetitului.
Datorită proprietăților antiseptice, pelinul poate fi utilizat cu succes în tratarea rănilor purulente. În acest sens, pelinul se fierbe, iar rana se spală de trei ori pe zi cu infuzia obținută.
Preparatul sub formă de ceai poate fi folosit în majoritatea afecțiunilor specifice femeilor, cu excepția gravidelor și a celor care alăptează. Infuzia se prepară din două linguri de pelin într-un litru de apă, căreia i se adaugă o linguriță de bicarbonat de sodiu. Cu această soluție se spală zona intimă seara, timp de 14 zile consecutive.
Tratamentul poate fi efectuat concomitent cu recomandările medicului ginecolog. De asemenea, spălăturile vaginale cu ceai de pelin ajută la refacerea florei vaginale și reduc secrețiile anormale, mâncărimile și usturimile.
În Evul Mediu, călugării foloseau pelinul în cerneală pentru a împiedica șoarecii să roadă înscrisurile. În Germania și Austria, lichiorul de pelin era popular, însă a fost ulterior interzis din cauza riscului de dependență. În Italia, vinurile amărui care conțin pelin în cantități mici sunt apreciate pentru efectul lor benefic asupra poftei de mâncare.
Ceai (infuzie): O linguriță cu vârf de pelin se pune într-o cană (250 ml) cu apă clocotită și se lasă acoperit timp de 30 de secunde, apoi se strecoară. Se recomandă consumul a maximum trei căni pe zi. Infuzia poate fi folosită și pentru gargară, contribuind la eliminarea mirosului neplăcut al gurii.
Tinctură: Patru linguri de pelin se pun într-un pahar cu 100 ml alcool rafinat (70°) și se lasă la macerat timp de 7 zile. Se administrează 8-10 picături, de trei ori pe zi, după nevoie.
Pulbere: Un vârf de cuțit de pulbere de pelin este recomandat pentru tratamentul bolilor de ficat.
Băi: Un pumn de pelin se pune în 2 litri de apă clocotită, se lasă 10 minute, după care se folosesc pentru băi locale pe zonele cu răni purulente.
Ulei volatil: Uleiul volatil extras din pelin stimulează activitatea cardiacă și sistemul nervos central.
Pelinul este contraindicat gravidelor, deoarece poate provoca avort spontan, precum și mamelor care alăptează, din cauza riscului de efecte negative asupra sugarului. De asemenea, nu este recomandat persoanelor cu afecțiuni ale sistemului nervos, celor foarte slăbiți sau pacienților cu infecții intestinale acute.
Este important să se evite abuzul de pelin, deoarece acesta poate determina tulburări psihice, pierderea memoriei, greață și tremurături. Tratamentele pe bază de pelin nu trebuie urmate mai mult de două săptămâni consecutiv.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]