Refacerea danturii prin restaurări implanto-protetice

Succesul terapeutic depinde de o serie de factori care țin de suportul muco-osos în care se inseră implanturile, de corectitudinea componentei protetice cu care va fi incărcat implantul, dar și de factori infecțioși locali. Astfel, în patologia stomatologică a fost inclus un nou grup de afecțiuni reprezentata prin lezarea țesuturilor periiplantare: mucozita și periimplantita.

Osteointegrarea reprezintă procesul prin care se formează țesut osos în jurul implantului dentar, acesta fixându-se în osul alveolar printr-o legatură fixă de tip ankiloză. De acest fenomen depinde stabilitatea și menținerea în timp a restaurării implanto-protetice pe arcadă. Există în prezent mai multe metode care evalueză osteointegrarea implanturilor, fiind descrise în literatură criterii clinice și radiologice.

Astfel, criteriile clinice sunt reprezentate de imobilitatea implantului, sunet clar la percuţie, absenţa semnelor de inflamație locala, absența durerii și absenţa paresteziei permanente, iar criteriile radiologice sunt cele referitoare la absenţa imaginii radiotransparente periimplantară și pierdere osoasă mai mică de 0,2 mm după primul an.

Factorii care influențează osteointegrarea sunt urmatorii:

  • asocierea unor boli generale care interferă cu metabolismul osos (osteoporoza, boala Paget, mielomul multiplu)
  • asocierea unor afectiuni endocrine care influențează procesul de cicatrizare și vindecare (diabet insulinonecesitant, hiperparatiroidismul, sindromul Cushing)
  • fumatul
  • alcoolismul cronic
  • boala parodontală evolutivă
  • calitatea osului în care se inseră implantul
  • factori care țin de tehnica de inserare și de materialele folosite

Ţesuturile care vin în contact cu implantul dentar sunt gingia periimplantară şi osul format în jurul implantului. În funcţie de stadiul clinic, procesul infecţios / inflamator poate cuprinde iniţial doar ţesuturile moi periimplantare, aceasta fiind etapa de mucozită, iar apoi să se extindă şi la nivelul osului, determinând ceea ce se numește periimplantită.

Mucozita reprezintă deci stadiul inițial, reversibil al bolii periimplantare, complet reversibilă dacă se intervine imediat. Factorii determinanți ai patologiei periimplantare sunt reprezentați de catre placa dentară bacteriană și de suprasolicitarea ocluzală sau de netransmiterea funcțională a forțelor ocluzale. Atitudinea preventivă în cazul pacienților tratați prin implanturi dentare trebuie să se adreseze acestor cauze.

Diagnosticarea infecțiilor periimplantare se face pe baza semnelor clinice și paraclinice (radiologice, bacteriologice). Examenul clinic se face prin inspecţie şi prin metode palpatorii, fiind necesară examinarea zonei periimplantare cu o sondă parodontală. Rezultatele obținute se evaluează comparativ cu valorile consemnate la examinările precedente. Examenul radiologic evaluează pierderea osoasă periimplantară.

Se mai poate face analiza microbiologică a fluidului din şanţul periimplantar pentru identificarea speciilor bacteriene implicate sau testarea cu periotestul, un aparat care verifică stabilitatea implantului.

Articol realizat de catre Dr. Trosca Irina din cadrul clinicii stomatologice Dental Hospital Romania:

Website: www.dentalro.ro
Email: info@dentalro.ro
Adresa: Str. Racari nr. 5, sector 3, Bucuresti
Telefoane: 0733.045.855 si 0721.021.855