Biserica Ortodoxă îi prăznuiește, pe data de 14 decembrie 2025, pe Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie. Această zi este marcată în calendarul creștin prin rugăciune și amintirea sacrificiului făcut de aceștia pentru credință.
Conform scrierilor bisericești, Sfinții Tirs și Calinic au trăit în timpul domniei împăratului Deciu. Evenimentele s-au petrecut în cetatea Cezareea, unde fusese numit guvernator Cumvrichie. Acesta era cunoscut pentru prigonirea creștinilor și devotamentul său față de zeii păgâni, încercând constant să îi determine pe credincioși să renunțe la Dumnezeu și să se închine idolilor.
Guvernatorul folosea atât promisiuni de daruri, cât și amenințări pentru a-și atinge scopul. Sfântul Tirs a ales să își mărturisească deschis credința în fața oficialului, fapt ce a atras asupra sa torturi cumplite. Cu toate acestea, el a rămas nevătămat prin protecția divină, suportând chinurile cu stoicism.
Văzând minunile și răspunsul primit de Tirs la rugăciunile sale, Sfântul Mucenic Calinic a decis să îmbrățișeze creștinismul. Pentru că a renunțat la închinarea la idoli, Calinic a fost supus supliciilor până la moarte.
În vremea împăratului Dioclețian au pătimit ceilalți doi sfinți pomeniți astăzi, Filimon și Apolonie. Filimon era de meserie comediant, în timp ce Apolonie era un creștin care refuza să participe la ritualurile de jertfire către idoli.
Pentru a evita sacrificiile impuse, Apolonie l-a tocmit pe Filimon să îi ia locul și să îndeplinească ritualul în numele său. Totuși, planul a luat o turnură neașteptată când Filimon, luminat de Duhul Sfânt, a refuzat să ducă la bun sfârșit înșelătoria și a mărturisit că este creștin.
Inițial, guvernatorul a interpretat gestul ca pe o glumă specifică meseriei lui Filimon. După ce s-a convins că mărturisirea este reală, a ordonat ca atât Apolonie, cât și Filimon să fie torturați și uciși, conform informațiilor furnizate de pravila.ro.
Canon de rugăciune către Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie
Ca pe uscat umblând Israel, cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm.
Cu străluciri mucenicești stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu și cu Dumnezeieștile fulgerări luminându-vă luptătorilor, luminați-ne și pe noi, care lăudăm sfântă pomenirea voastră.
Frumusețea Cea Dumnezeiască, dorind, lucruri de nimic ați socotit cele veselitoare ale vieții, purtătorilor de biruință ai lui Hristos și murind cu trupul, v-ați învrednicit a afla Viața Cea fără de sfârșit.
Batjocorind înșelăciunea închinării la idoli, mucenicilor purtători de biruință, cu Dumnezeiască cuviință ați răbdat pătimirea multor dureri și acum ați primit Viața Cea fără de durere.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Luminat fiind de Razele cele mai presus de lumină ale Duhului, Făcătorul tuturor, ai stins întunericul cel adânc al închinării la idoli, purtătorule de biruință al lui Hristos, Minunate și Preafericite Tirs.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Cuvântul Cel Nemărginit, Care S-a făcut Mărginit cu Trupul, L-ai născut, Preacurată; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune și din înșelăciunea patimilor pe cei ce te măresc pe tine.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]