Împăratul Septimiu Sever a dispus condamnarea la moarte prin sabie a Sfântului Haralambie, iar acesta a primit vestea cu credință și bucurie, cântând psalmii lui David în ajunul martiriului său. În fața execuției, sfântul s-a rugat cu smerenie și recunoștință, iar, conform tradiției, cerurile s-au deschis, iar Domnul împreună cu o mulțime de îngeri i s-au pogorât, oferindu-i daruri și binecuvântări înainte de a-și da sufletul.
Înainte de a-și încheia suferința, Sfântul Haralambie a rostit cuvinte de mulțumire către Dumnezeu: „Mulțumesc, Ție, Doamne Dumnezeule, că ești milostiv și îndurat. Tu ai ucis pe vrăjmași, ai sfărâmat iadul și durerile morții le-ai dezlegat. Pomenește-mă, Doamne Dumnezeul meu, întru Împărăția Ta”. Rugăciunea lui a fost însoțită de o viziune cerească, în care Domnul, așezat pe un scaun de smarald și înconjurat de sfinți îngeri, i-a adresat o invitație: „Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu. Cere de la Mine ce voiești și îți voi da ție”.
Martirul a cerut ca, oriunde vor fi depuse moaștele sale și va fi cinstită pomenirea sa, să nu fie foamete sau boli, ci pace, sănătate trupească, mântuire sufletească și belșug de roade și animale pentru nevoile oamenilor. El a implorat iertarea păcatelor oamenilor și îmbelșugarea pământului, pentru ca oamenii să se poată hrăni și să-L slăvească pe Dumnezeu, iar roua care coboară de la Dumnezeu să aducă tămăduire. De asemenea, a rugat ca darul lui Dumnezeu să fie revărsat peste toți și să-i izbăvească de boala ciumei.
Domnul i-a răspuns: „Fie după cererea ta, viteazul meu ostaș”, apoi S-a înălțat la ceruri împreună cu îngerii, iar sufletul Sfântului Haralambie a urmat această calea.
Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei din Asia Mică, actualul teritoriu al Turciei, unde a activat ca propovăduitor al creștinismului și călăuzitor al credincioșilor. În timpul domniei împăratului Septimiu Sever (193-211), când prigoana împotriva creștinilor a fost intensificată, Haralambie a fost arestat la ordinul proconsulului Lucian al Magneziei. Refuzând să se închine idolilor și mărturisindu-și credința în Hristos, el a fost martirizat împreună cu mucenicii Porfirie, Vaptos și alte trei mucenițe, în anul 202.
Prăznuirea Sfântului Haralambie în Biserica Ortodoxă se face anual la data de 10 februarie.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]