În calendarul ortodox din data de 20 iunie 2026, Biserica îi pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Metodie, pe Sfântul Ierarh Calist și pe Sfântul Nicolae Cabasila. Această zi de sâmbătă reprezintă un prilej de rugăciune și introspecție pentru credincioși, conform informațiilor furnizate de România TV.
Sfântul Metodie a fost episcop în Patara Liciei și a rămas cunoscut pentru eforturile sale de a-și proteja comunitatea de învățăturile greșite. Potrivit volumului „Viețile Sfinților”, acesta s-a opus cu fermitate ideilor lui Origen: „În acea vreme, se răspândise eresul lui Origen, care înșela pe mulți. Acel eres văzându-l pe arhiereul lui Hristos că se întărește, s-a ridicat împotriva lui, ca un păstor ales, și cu cuvintele sale l-a ars pe acela, ca și cu niște foc dumnezeiesc ( .. )”.
Episcopul Metodie a murit ca martir în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Aurelian, între anii 270 și 275, fiind executat prin decapitare. Scrierile hagiografice descriu astfel presiunile la care a fost supus: „Drept aceea, vrăjmașul cel nevazut, nesuferind îndrăzneala și ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos și pentru dreapta credință, a înarmat asupra lui pe vrăjmașii cei văzuți, pe slugile sale, adică pe elinii care se închinau idolilor, îndemnându-i ca prin chinuri să ucidă pe slujitorul lui Dumnezeu”.
Tot pe 20 iunie este celebrat Sfântul Calist, care a ocupat scaunul de patriarh al Constantinopolului în două rânduri, între 1350 și 1363. Acesta și-a început parcursul spiritual la Muntele Athos și a păstorit în perioadele de domnie ale împăraților Ioan Cantacuzino și Ioan Paleologul. Sfântul Calist a trecut la cele veșnice în Serbia, lăsând în urmă o moștenire teologică importantă, inclusiv texte incluse în volumul 8 al Filocaliei.
Lista sfinților zilei este completată de Nicolae Cabasila, un teolog de seamă născut la Tesalonic în anul 1322. Deși a activat ca diplomat al Imperiului Bizantin și nu a fost hirotonit preot, Cabasila a scris lucrări fundamentale pentru spiritualitatea creștină, precum „Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii” și „Despre viața în Hristos”. Acesta a fost canonizat oficial în anul 1983.
Tradiția religioasă îndeamnă credincioșii să rostească sâmbăta o rugăciune adresată Mântuitorului, care amintește de momentul coborârii Sale la iad. Textul rugăciunii este următorul:
„Doamne lisuse Hristoase, Judecatorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de numar. De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif și de Nicodim pus fiind în Mormant, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul și Îndumnezeitul Tu suflet și de acolo ai îndepărtat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare strămoșilor noștri, căci i-ai mantuit de sclavia cea cumplită și i-ai suit în Rai. Îngroapă păcatele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor și suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Fata Ta. Aşa, Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tămaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi tâlhari și de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima, care împreună cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, iar a treia zi Te-au văzut înviat din morți și la înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoțit de Sfinții Tăi İngeri.”
Din punct de vedere etimologic, denumirea zilei de sâmbătă este legată de planeta Saturn. În mitologia romană, Saturn era zeul recoltei, fiind corespondentul lui Cronus din panteonul grecesc. În Roma Antică, această divinitate era onorată prin festivalul Saturnalia, organizat anual la finalul lunii decembrie.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]