Sărbătoare mare pe 27 mai! Cine a fost Sfântul Ioan Rusul și rugăciunea care face minuni pentru cei bolnavi

Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe 27 mai 2026 pe Sfântul Ioan Rusul, o figură centrală a spiritualității răsăritene, recunoscut pentru răbdarea sa și minunile atribuite moaștelor sale. În aceeași zi, calendarul greco-catolic îi menționează pe Sfântul Mucenic Eladie și pe Sfântul Iuliu Veteranul, în timp ce romano-catolicii îl celebrează pe Sfântul Augustin din Canterbury, informează RomaniaTV.

Sfântul Ioan Rusul s-a născut în Rusia, în jurul anului 1690, și a trăit experiența dură a captivității după ce a fost luat prizonier de tătari în timpul războiului ruso-turc din 1711. Vândut unui ofițer otoman, acesta a refuzat să își abandoneze credința creștină, în ciuda torturilor și a presiunilor exercitate de cuceritori. Spre deosebire de alți camarazi care au ales calea renunțării la Hristos pentru a scăpa de suferință, Ioan a acceptat cu smerenie soarta de sclav.

Pe parcursul sclaviei, acesta a fost repartizat la îngrijirea animalelor, locuind chiar în grajdul acestora. Deși ulterior i s-a oferit o chilie mai confortabilă, sfântul a preferat să rămână în același loc modest, dedicându-și timpul rugăciunii intense și postului aspru. Tradiția bisericească notează că, în timpul rugăciunilor sale, grajdul emana un miros plăcut, iar în fiecare zi de sâmbătă acesta mergea la biserică pentru a se împărtăși.

Sfântul Ioan Rusul a încetat din viață în anul 1730, moment pe care l-ar fi cunoscut dinainte prin revelație divină. Câteva decenii mai târziu, în 1773, acesta i-ar fi apărut în vis preotului care îl spovedise, descoperindu-i că trupul său a rămas neputrezit. Moaștele au fost așezate inițial în biserica „Sfântul Gheorghe”.

Un episod remarcabil menționat de portalul crestinortodox.ro a avut loc în 1832, când trupele lui Osman Pașa au jefuit lăcașul de cult și au încercat să ardă osemintele sfântului. Martorii vremii au susținut că trupul s-a mișcat în flăcări fără a fi mistuit de foc. Ulterior, în 1922, moaștele sale au fost strămutate în localitatea Procopie de pe insula grecească Evvia, unde se află și în prezent.

În tradiția creștină, Sfântului Ioan Rusul îi este atribuită o rugăciune specială, rostită de cei care se confruntă cu boli grave sau perioade de deznădejde:

„Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălțat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Știu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Știu că prin boala trupului sufletul se curățește și că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea și mă depărtează de rugăciune.

De aceea, dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulțimea de copii, spre bucuria părinților lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei și l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.

Știind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viața mea în mâinile tale și mijlocește precum știi mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere și ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputințelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduiești fără șovăială, noule doctor fără-de-arginți, ca văzând aceasta să-ți mulțumesc ție și să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!”