
Pe data de 9 martie, românii sărbătoresc cei 40 de Mucenici, ocazie cu care masa tradițională include desertul specific modelat în forma cifrei 8, simbol al infinitului și al credinței. Potrivit unei treceri în revistă realizate de RomaniaTV, modalitățile de preparare variază semnificativ în funcție de regiunea geografică.
În Moldova, gospodinele pregătesc mucenici de dimensiuni mari din aluat de cozonac, care sunt unși cu miere și acoperiți cu nucă măcinată, existând și varianta opărită în sirop. În contrast, în Muntenia și Dobrogea se preferă mucenicii de dimensiuni mici, fierți într-o zeamă dulce cu arome de scorțișoară. Deși în Banat și Ardeal obiceiul nu a fost istoric la fel de popular, în prezent se regăsesc atât interpretări moderne cu ciocolată, cât și rețete vechi, care rămân cele mai apreciate.
Documentele istorice oferă detalii despre evoluția acestui preparat. O rețetă datând din anul 1871 menționează un aluat simplu, asemănător pâinii, realizat din făină de calitate lăsată la dospit. După ce erau împletiți și copți, colăceii erau unși cu un sirop dens ce conținea apă de flori, peste care se presăra un amestec de nucă, zahăr și scorțișoară.
În perioada interbelică, acești „sfințișori” erau preparați dintr-un aluat mult mai bogat, similar cozonacului. Ingredientele necesare pentru această variantă includeau:
– 1 kg făină
– 10 gălbenușuri și 3 albușuri
– 1 pahar zahăr tos
– 1/2 pahar unt topit amestecat cu 1/4 pahar untdelemn
– 1 baton de vanilie și 60 ml rom
– coajă rasă de lămâie și portocală
– 50 g drojdie, miere și nuci.
Procedura presupunea amestecarea drojdiei cu lapte călduț și făină pentru plămădeală, la care se adăugau ulterior gălbenușurile frecate cu sare și zahăr, aromele și grăsimea. După ce aluatul elastic creștea, se formau bastonașe împletite în cifra 8, care se coceau și se finisau cu miere și nucă tocată.
Pentru zona Munteniei, rețeta celebră a Sandei Marin descrie procesul de obținere a mucenicilor fierți, serviți ca o supă dulce. Se folosește o jumătate de kilogram de făină, apă călduță, jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu și un praf de sare. După o oră de odihnă, aluatul se întinde, se decupează „opturile” și se lasă la uscat până a doua zi.
Aceștia se fierb la foc mic în apă cu sare, adăugându-se spre final zahăr și vanilie. După răcire, compoziția este aromatizată cu esență de rom și coajă de lămâie. Servirea se face în farfurii adânci, cu nucă măcinată și scorțișoară din abundență.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]