Sfântul Nicolae este sărbătorit de credincioși în fiecare an pe data de 6 decembrie, fiind una dintre cele mai așteptate sărbători ale iernii, marcată de numeroase tradiții și semnificații religioase. Conform credințelor populare, respectarea obiceiurilor străvechi în această zi este esențială pentru a avea parte de sănătate, spor și fericire în anul care urmează.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții este cea a darurilor. În timp ce copiii cuminți primesc dulciuri și fructe, cei neascultători primesc o nuielușă, ca semn de avertisment. Originea acestui obicei se regăsește într-o legendă bisericească: ajuns episcop de Myra și îngrijorat de o posibilă ruptură în Biserică, Nicolae i-ar fi dat o palmă ereticului Arie. Astfel, nuielușa a rămas simbolul corecției și al îndreptării comportamentului.
Tradiția specifică faptul că nuielușa trebuie să fie de măr și, după ce este primită, se pune în apă. Dacă aceasta va înflori până la sfârșitul anului, este un semn că noul an va fi roditor și plin de satisfacții. De asemenea, în această zi se aduc în casă crenguțe de pomi fructiferi care se așază lângă icoane, cu aceeași speranță a înfloririi până de Anul Nou.
Dincolo de rolul său justițiar, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitorul celor neajutorați, al văduvelor și al orfanilor. Urmând îndemnul creștin de a împărți averea săracilor, el și-a donat întreaga moștenire celor nevoiași. Totodată, Sfântul este considerat stăpânul apelor, salvându-i pe navigatori de la înec, și protectorul soldaților pe timp de război, fiind invocat adesea în timpul luptelor.
În ceea ce privește vremea, folclorul spune că pe 6 decembrie trebuie să ningă, deoarece Moșul își scutură barba albă, aducând iarna. Dacă nu ninge, se spune că Sfântul Nicolae a întinerit. În mediul rural, sărbătoarea marchează și începutul pregătirilor pentru Crăciun: fetele se adună în ajun să facă plăcinte, iar flăcăii se organizează în cete și își aleg gazda unde vor avea loc repetițiile pentru colindat.
