• Home
  • Sănătate
  • Sindromul piciorului diabetic – boala care nu se simte. Cum iti dai seama ca o ai

Sindromul piciorului diabetic – boala care nu se simte. Cum iti dai seama ca o ai

Fullscreen capture 11182018 121628 PM

Sindromul piciorului diabetic, cunoscut și sub denumirea de ulcer diabetic, reprezintă o complicație gravă a diabetului zaharat, manifestată prin apariția unor răni la nivelul punctelor de presiune de pe talpă. Aceste leziuni sunt adesea nedureroase, ceea ce face ca pacienții să nu le observe, însă netratate pot conduce la amputarea membrului afectat.

Hiperglicemia cronică, adică nivelul crescut de glucoză din sânge, provoacă pe termen lung deteriorarea mai multor organe și țesuturi. Persoanele cu diabet prezintă un risc major de leziuni nervoase, cunoscute sub numele de neuropatie, precum și probleme circulatorii la nivelul picioarelor, manifestate prin ischemie.

Neuropatia reduce capacitatea de a simți durerea, motiv pentru care răniile pot trece neobservate, iar atât aceasta, cât și ischemia, pot genera ulcerații la nivelul piciorului. Infectarea acestor leziuni poate duce în final la amputarea membrului afectat.

„Diabetul este o boală perfidă, nu provoacă durere, nu sângerează, aparent nu se întâmplă nimic, însă pe interior distruge orice organ. Nu există organ care să nu fie afectat de hiperglicemie, iar unul dintre cele mai vulnerabile este piciorul”, explică un medic specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice.

Medicul subliniază că pacientul diabetic are nevoi speciale în ceea ce privește rănile de la nivelul piciorului, având un risc cu 25% mai mare de a dezvolta ulcerații.

Manifestările piciorului diabetic

Microangiopatia diabetică, caracterizată prin deteriorarea capilarelor și a mecanismelor ce reglează perfuzia țesuturilor periferice, determină scăderea circulației sanguine la nivelul membrelor inferioare. Aceasta progresează către ateroscleroză și calcificări ale pereților vasculari, evoluând spre cangrenă.

Neuropatia se manifestă prin ulceratii locale, tulburări ale sensibilității și abolirea reflexelor tendinoase. Factorii de risc pentru apariția ulcerului piciorului includ încălțămintea nepotrivită, unghiile încarnate, traumele termice sau leziunile produse de instrumente pentru pedichiură.

Semne care impun consult medical de urgență

Este extrem de important ca persoanele cu diabet să acorde o atenție specială zonei vârfurilor degetelor, unghiilor, călcâielor și tălpilor. De cele mai multe ori, pacienții nu simt durerea provocată de leziuni, însă trebuie să consulte urgent un medic dermatolog sau internist dacă observă modificări ale pielii, precum fragilitate, uscăciune, senzație de căldură, formarea bătăturilor, arsuri, amorțeli sau mâncărimi nocturne.

De asemenea, nu trebuie neglijate nici micozele, zonele roșii sau cele cu aspect marmorat.

Măsuri preventive și recomandări pentru îngrijire

Pentru prevenirea piciorului diabetic, pacienții trebuie să respecte tratamentul prescris și să adopte un regim alimentar echilibrat care să mențină glicemia în limitele normale.

În cazul confirmării diagnosticului de picior diabetic, este esențial să se evite orice presiune directă asupra leziunilor, ceea ce implică fie repaus la pat, fie deplasarea cu ajutorul unui scaun cu rotile. Încălțămintea trebuie să fie lejeră, dotată cu talpă ortopedică și să nu exercite presiune pe zonele afectate. Astfel de încălțări se recomandă a fi achiziționate din farmacii sau magazine specializate.

Tratamentul ulceratiilor cutanate

Inițial, ulcerele pot fi tratate de medicul dermatolog, iar terapia vizează atât controlul complicațiilor infecțioase, cât și afecțiunilor cardiace sau renale asociate. Menținerea tensiunii arteriale la valori normale este de asemenea recomandată.

Leziunile trebuie curățate cel puțin de două ori pe săptămână, aplicând zilnic comprese cu ser fiziologic sau alte substanțe indicate, în funcție de caz. Aceste proceduri trebuie efectuate obligatoriu de către un specialist.

Intervenții chirurgicale și îngrijire avansată

Este contraindicat folosirea pudrelor, cremelor sau altor produse fără recomandare medicală, deoarece acestea pot agrava situația. În cazurile în care apare cangrena, tratamentul chirurgical este necesar, prin excizia leziunii sau îndepărtarea țesutului fibros compresiv.

Uneori, se utilizează perfuzii vasodilatatoare intra-arteriale. În formele severe, se recurge la amputări majore (la nivelul gambei sau coapsei) sau minore (parțiale, la nivelul labei piciorului).

O îngrijire precoce și corectă a leziunilor poate preveni amputarea în 85% dintre cazuri.

Statistici oferite de International Diabetes Federation

  • Persoanele cu diabet zaharat au un risc de 25 de ori mai mare de a suferi o amputare a piciorului comparativ cu persoanele fără această boală.
  • Până la 70% din amputările de picior la nivel mondial sunt consecința diabetului zaharat.
  • La nivel global, o amputare a piciorului diabetic are loc la fiecare 30 de secunde.
  • Se estimează că până la 85% din amputările cauzate de diabet pot fi prevenite.
  • 85% dintre amputările membrelor inferioare sunt precedate de ulcere ale piciorului.
  • În țările dezvoltate, unul din șase pacienți diabetici va dezvolta un ulcer al piciorului în timpul vieții.
  • În țările în curs de dezvoltare, problemele piciorului diabetic sunt chiar mai frecvente.
  • Îngrijirea piciorului diabetic consumă până la 15% din resursele de sănătate în țările dezvoltate și aproximativ 40% în țările în curs de dezvoltare.