În România, legea stabilește clar anumite condiții care pot duce la pierderea definitivă a dreptului la moștenire. Acțiunile sau inacțiunile moștenitorilor, după deschiderea succesiunii, sunt decisive în acest sens. Totuși, odată ce moștenirea este acceptată, dreptul moștenitorului devine definitiv și nu mai poate fi contestat.
Conform legii, moștenirea legală revine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, în ordine, incluzând descendenții, ascendenții și colateralii, indiferent de gradul de rudenie. În cazul moștenirii testamentare, bunurile, averea și economiile persoanei decedate sunt atribuite conform voinței exprimate în testament.
Când se pierde dreptul la moștenire
Codul civil prevede că moștenitorii care nu acceptă explicit sau tacit moștenirea în termen de un an de la deschiderea succesiunii pierd acest drept, conform articolului 1103. Termenul poate avea puncte de pornire diferite, în funcție de situațiile particulare, și poate fi suspendat sau reluat. După ce moștenirea este acceptată, dreptul devine imprescriptibil.
Dacă un moștenitor nu își manifestă intenția de acceptare a moștenirii în termenul stabilit, fie prin declarație explicită, fie prin acte de acceptare tacită, dreptul său se consideră renunțat. În practică, termenul de un an poate începe în momente diverse, cum ar fi: nașterea unui moștenitor ulterior deschiderii succesiunii, înregistrarea decesului prin hotărâre judecătorească, descoperirea unui testament sau identificarea unei relații de rudenie care conferă vocație succesorală.
În anumite circumstanțe, termenul poate fi suspendat, iar moștenitorii pot fi repuși în termen conform regulilor prescripției extinctive, oferind o oarecare flexibilitate în cazurile speciale.
Acceptarea moștenirii – un drept imprescriptibil
După ce moștenirea este acceptată, drepturile moștenitorilor sunt consolidate definitiv, chiar dacă dezbaterea succesorală nu a fost încheiată. Astfel, legea oferă siguranță juridică și protecție împotriva riscurilor legate de trecerea timpului.
În situațiile de dezmoștenire, dacă rudele de grad apropiat nu pot moșteni întreaga avere, partea rămasă revine rudelor din clasele subsecvente, cu condiția să îndeplinească cerințele legale. În fiecare clasă, rudele de grad mai apropiat exclud rudele de grad mai îndepărtat, iar între rudele de același grad, moștenirea este împărțită egal, dacă legea nu prevede altfel.
