Un studiu olandez publicat în jurnalul GeroScience a analizat impactul a doisprezece biomarkeri sanguini asupra șanselor de a ajunge la vârsta de 100 de ani, pe baza unui eșantion de 44 000 de persoane suedeze cu vârste cuprinse între 64 și 99 de ani, urmărite până la 35 de ani. Dintre aceștia, 1 224 (2,7 %) au atins centenarul, majoritatea fiind femei (85 %).
În ultimele decenii, grupul demografic al octogenarilor și centenarilor a înregistrat cea mai rapidă creștere la nivel global, numărul lor dublându‑se aproximativ la fiecare zece ani începând cu anii 1970. Interesul științific pentru longevitată, care datează încă din epoca lui Platon și Aristotel, a condus la numeroase cercetări, de cele mai multe ori limitate la eșantioane mici și excluzând persoanele din aziluri.
Studiul suprascris a comparat profilurile biomarkerilor măsurați de-a lungul vieții la persoanele cu viață excepțional de lungă și la cele cu viață mai scurtă. Au fost incluși 12 biomarkeri legați de inflamație, metabolism, funcția hepatică și renală, precum și de nutriție și anemie: acid uric, colesterol total, glucoză, alanin aminotransferază (ALAT), aspartat aminotransferază (ASAT), albumină, gama‑glutamil transferază (GGT), fosfatază alcalină (ALP), lactat dehidrogenază (LDH), creatinină, fier și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC).
Persoanele care au atins vârsta de 100 de ani au prezentat, începând cu 60 de ani, niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric comparativ cu cei care nu au devenit centenari. Deși valorile mediane ale majorității biomarkerilor nu au arătat diferențe semnificative, centenarii au avut mult mai puțin probabilitatea de a înregistra valori extreme. De exemplu, foarte puțini centenari au avut un nivel de glucoză peste 6,5 mmol/L la o vârstă mai mică sau un nivel de creatinină peste 125 µmol/L.
În analiza absolută, diferențele au variat: pentru acidul uric, diferența a fost de 2,5 puncte procentuale – grupul cu cele mai scăzute niveluri de acid uric a avut o probabilitate de 4 % să ajungă la 100 de ani, în timp ce grupul cu cele mai ridicate niveluri a înregistrat doar 1,5 %.
Un nivel scăzut de colesterol total și de fier a fost asociat cu o șansă redusă de a deveni centenar, în timp ce niveluri mai ridicate ale acestor biomarkeri au crescut probabilitatea de longevitate. În schimb, niveluri crescute de glucoză, creatinină, acid uric și markeri hepatici (ALAT, ASAT, GGT, ALP, LDH) au scăzut șansele de a atinge vârsta de 100 de ani.
Autorii subliniază că diferențele, deși în multe cazuri modeste, sugerează o legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională. Ei recomandă monitorizarea regulată a valorilor renale, hepatice, a glucozei și a acidului uric pe parcursul îmbătrânirii, având în vedere că aceste indicatori pot reflecta interacțiuni între factorii genetici și stilul de viață care contribuie la o viață lungă și sănătoasă.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]