Românii sărbătoresc în fiecare an, pe data de 24 februarie, Dragobetele, o sărbătoare cu rădăcini milenare care marchează începutul primăverii și renașterea naturii. Din punct de vedere calendaristic, această zi coincide cu debutul anului agricol, fiind considerată un prag simbolic între iarnă și noul sezon de regenerare.
Conform publicației Adevărul, această divinitate a iubirii era specifică inițial regiunilor din sudul țării, precum Oltenia, Muntenia și parțial Dobrogea. În mitologie, Dragobetele este prezentat fie ca fiul Babei Dochia, fie ca o zeitate de origine dacică, un „zân al dragostei” care ocrotește îndrăgostiții și oficiază, simbolic, nunta tuturor animalelor la început de primăvară.
Sărbătoarea mai este cunoscută în popor și sub numele de „Logodna păsărilor”. Se crede că în această zi păsările își caută jumătatea și își construiesc cuiburile, iar cele care nu se împerechează acum vor rămâne singure până anul viitor. Această credință a fost preluată simbolic și de oameni, tinerii considerând că întâlnirea din această zi le va aduce o iubire durabilă.
Tradițiile de Dragobete implică respectarea unor reguli stricte pentru a atrage norocul. Este recomandat ca în această zi să se facă ordine în locuință, însă sunt interzise activitățile precum cusutul, spălatul rufelor sau călcatul. De asemenea, pentru a evita ghinionul și pentru a avea un an îmbelșugat, oamenii trebuie să evite certurile. Se spune că persoanele care celebrează această zi vor fi protejate de boli.
În trecut, ritualurile includeau ieșiri ale tinerilor în pădure pentru a culege primele flori de primăvară, cum ar fi viorelele și tămâioarele. Aceste flori erau păstrate cu grijă până la Sânziene, pe 24 iunie, când erau aruncate în ape curgătoare ca parte a unor descântece de dragoste. O altă practică veche presupunea colectarea zăpezii netopite, apa rezultată fiind folosită de tinere pentru ritualuri de frumusețe.
Etnologul Doina Işfănoni, cercetător la Muzeul Satului, explică semnificația profundă a acestui moment: „Sărbătoarea este puternic legată de pragul trecerii dintr-un anotimp în celălalt. Prin obiceiurile şi practicile caracteristice acestei zile, Dragobetele atrage în special tinerii. În credinţa populară, Dragobetele este feciorul Babei Dochia. El reprezintă un element pozitiv în relaţia cu negativul simbolizat de Dochia”.
Specialistul mai arată că, în literatura de specialitate, Dragobetele este echivalentul românesc al lui Eros sau Cupidon, fiind „un simbol al iubirii în Panteonul românesc. Este vesel, iubitor şi reprezintă energia, vitalitatea şi tinereţea”. Totodată, profesorul Ion Ghinoiu subliniază în lucrarea sa că această zi reprezenta momentul în care tinerii care nu se „logodeau” simbolic riscau să rămână singuri, la fel ca păsările neîmperecheate.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]