Creștinii ortodocși din România sărbătoresc anual, pe 24 iunie, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o zi cu semnificații religioase profunde, dar și cu o bogată tradiție populară. Această sărbătoare reprezintă o excepție în calendarul ortodox, fiind dedicată nașterii unui sfânt, nu adormirii sale, și este însoțită de numeroase obiceiuri, superstiții și restricții respectate cu strictețe de credincioși.
O zi cu valențe spirituale și legături cu solstițiul de vară
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul coincide cu sărbătoarea precreștină a Sânzienelor, celebrată în aceeași zi și dedicată soarelui și fertilității. Prin sincretism religios, 24 iunie a căpătat o dublă semnificație: una creștină, axată pe rolul Sfântului Ioan ca Înaintemergător al lui Hristos, cel care a pregătit calea Mântuitorului și l-a botezat în râul Iordan, și una populară, legată de natură, sănătate și noroc. Astfel, această zi devine un simbol al curățirii, purificării și renașterii spirituale.
În mediul rural, sărbătoarea este marcată prin participarea la slujbe religioase, aprinderea de lumânări și rugăciuni pentru sănătate, iertare și bunăstare. Credincioșii consideră că rugăciunile rostite în această zi au o putere specială, cerurile deschizându-se pentru cei care cer cu sinceritate.
Tradiții și obiceiuri de păstrat din generație în generație
Dimineața zilei de 24 iunie, în numeroase zone ale țării, începe cu culesul florilor de sânziene, plante considerate cu puteri tămăduitoare. Aceste flori sunt adesea împletite în coronițe și așezate la porți, pe cruci sau la icoane, pentru a proteja casele, a alunga spiritele rele și a aduce rodnicie pământului.
În regiuni precum Maramureș și Bucovina, fetele nemăritate obicei să își pună coronițe de sânziene sub pernă, sperând să-și viseze ursitul. De asemenea, mulți credincioși se spală cu roua dimineții, considerată vindecătoare și aducătoare de noroc. În unele localități se aprind focuri ritualice și se rostesc rugăciuni speciale pentru sănătate și ploaie.
Pe lângă aceste practici, este recomandată înnoirea hainelor sau oferirea de daruri celor nevoiași, ca semn de curățire sufletească și generozitate. Femeile, în special, țin post sau evită gătitul, iar în gospodăriile tradiționale se păstrează o liniște aparte, în semn de respect pentru Sfântul Ioan.
Interdicții stricte și avertismente din bătrâni
Bătrânii satelor subliniază că nașterea Sfântului Ioan Botezătorul nu este o zi obișnuită și trebuie trăită cu evlavie și smerenie. Una dintre cele mai importante interdicții privește munca în gospodărie: este strict interzis să se spele rufe, să se coasă, să se tricoteze sau să se lucreze pământul. Nerespectarea acestor reguli poate atrage mânia Sfântului și aduce necazuri sau boli în lunile următoare.
De asemenea, se recomandă evitarea certurilor, înjurăturilor sau gândurilor rele, deoarece ziua trebuie trăită în pace, Sfântul Ioan fiind considerat protectorul purității sufletești și al liniștii în familie. Popular, cei care nu respectă această zi riscă să fie pedepsiți prin tulburări în gospodărie, pierderi materiale sau îmbolnăviri.
Mai mult, este considerat nepotrivit să se împrumute bani sau să se ceară înapoi datorii în această zi, pentru a nu atrage sărăcia și blocarea norocului. În schimb, trebuie să predomine iertarea, recunoștința și rugăciunea.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă astfel nu doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment de reflecție profundă și reconectare cu tradițiile românești. Într-o epocă în care valorile autentice riscă să se estompeze, respectarea acestor obiceiuri și interdicții oferă un reper spiritual și cultural esențial, reafirmând identitatea națională și creștină.
