Lăsata Secului reprezintă pragul spiritual și calendaristic care precedă perioadele de abstinență alimentară și religioasă, marcând ultima zi în care credincioșii mai pot consuma alimente „de dulce”. Potrivit tradiției menționate de Libertatea, acest moment este asociat în principal cu pregătirea pentru Postul Paștelui și Postul Crăciunului.
În cazul Postului Mare, există două etape distincte de Lăsatul Secului. Prima, dedicată renunțării la carne, are loc în Duminica Înfricoșatei Judecăți (15 februarie), fiind urmată de o perioadă numită Săptămâna Albă. În acest interval, credincioșii pot consuma doar ouă, pește și produse lactate, inclusiv în zilele de miercuri și vineri, care devin zile de „harți”. A doua etapă, Lăsatul Secului pentru produsele lactate, se marchează pe 22 februarie, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai.
Albul alimentelor permise în Săptămâna Brânzei simbolizează, conform doxologia.ro, haina luminoasă a postului. Această etapă se încheie cu Duminica Iertării, momentul în care oamenii se împacă înainte de începerea postului propriu-zis, care debutează pe 23 februarie și se încheie pe 11 aprilie. Paștele ortodox este celebrat pe 12 aprilie, iar intervalul dintre Lăsatul Secului de carne și Duminica Tomii este marcat de interdicția organizării nunților.
Pentru Postul Nașterii Domnului, Lăsata Secului este fixată pe data de 14 noiembrie. Dacă această zi coincide cu o zi de miercuri sau vineri, sărbătoarea se mută cu o zi mai devreme. Postul Crăciunului durează 40 de zile, până pe 24 decembrie, având perioade de asprime sporită în prima și ultima săptămână, când dezlegările la pește din weekend sunt înlocuite cu permisiunea de a consuma doar ulei și vin. În restul timpului, sâmbăta și duminica este permis consumul de pește.
Tradițiile populare românești de Lăsata Secului includ mese festive și ritualuri de protecție. În Bărăgan, oasele rămase de la masă sunt aruncate spre răsărit a doua zi, pentru ca păsările cerului să nu afecteze recoltele. Gospodarii obișnuiesc să consume carne prăjită, sarmale și vin. Un obicei important este vizita finilor la nași, cărora le duc plocon (o găină friptă, un colac și vin) și de la care își cer iertare.
Alte superstiții includ ungerea porților cu usturoi și așezarea vaselor cu gura în jos pentru a alunga spiritele rele. În Muntenia, se oferă plăcinte cu brânză soacrelor, în timp ce în Covasna se aprind focuri purificatoare pe dealuri. De asemenea, se crede că aspectul pieptului de găină gătit în această zi poate indica asprimea iernii ce va urma.
Din punct de vedere alimentar, Postul Paștelui pune accent pe legume, fructe, cereale și leguminoase precum fasolea, năutul sau lintea. Credincioșii folosesc cartofi, orez, quinoa și diverse preparate precum hummusul sau ghiveciul de legume pentru a înlocui carnea.
În această zi, Biserica recomandă rostirea unei rugăciuni specifice: „Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bunăplăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.“
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]