Udarea roșiilor este un proces important, iar de asta depinde succesul viitoarei culturi de tomate. Un detaliu esențial ce trebuie luat în calcul încă de la început este acela că tulpinii roșiei îi place căldura soarelui, însă rădăcinilor le place răcoarea umezelii.
În faza de răsad, roșiile au o nevoie medie de apă. Abia în momentul în care sunt mutate la locul definitiv de plantare necesarul de umiditate crește. De aceea, răsadurile trebuie plantate în mocirlă, adică locul în care se toarnă apă încât să se formeze o mică băltoacă. Așa se asigură pe termen lung necesarul de apă, întrucât, după transplanare, este bine ca planta să nu fie deranjată 5-7 zile nici cu hrană și nici cu apă.
Apoi, udarea se va face la un interval de 9-12 zile din abundență. Motivul este că prea multă umiditate duce la situații neplăcute și nadorite: favorizează apariția bolilor micotice, a ciupercilor, mai ales a manei, dar și la o dezvoltare peste măsura masei verzi în detrimental mugurilor florali, adică a rodirii.
Pentru a preveni uscarea substratului și formarea crustei, care nu o să permită o aerare normală a rădăcinilor, se va recurge la stratul de mulci. Cu aceasă ocazie, se va renunța la prășit, deoarece buruienilor le va fi dificil să treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. Cei care au solar sau seră trebuie să nu uite să aerisească, deoarece o bună ventilație nu va permite nici formarea umidității în exces și se împiedică formarea condensului pe pereții spațiului închis, iar bolile micotice nu vor pune probleme.
Udarea se face folosind apă călduță, nu rece. Se udă, de regulă, seara sau dimineața foarte devreme. Seara însă ar fi cel mai recomandat, pentru ca peste noapte, apa să aibă suficient timp să ajungă până la ultimul firicel al rădăcinii. Iar dacă uzi seara, scapi și de formarea crustei de la suprafață în urma evaporării rapide a apei, sub acțiunea soarelui de peste zi, iar astfel, aerul va ajunge la plantă cu ușurință.
De asemenea, udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde, printre rânduri, lăsând apa să curgă în șuvoi subțire, fără presiune. Apa nu are voie să băltească, iar frunzișul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulțirea ciupercilor. Totodată, trebuie avut în vedere a nu permite uscarea excesivă a substratului, mai ales după ce fructele s-au mărit, deoarece riscați crăparea lor. Ca acest lucru să nu se întâmple, se va recurge din nou la stratul de mulci, care nu va permite evaporarea masivă a apei din substrat, și astfel, nu se ajunge în situația uscării lui excesive.
Nu în ultimul rând, o cantitate insuficientă de apă poate să ducă la „avortarea” florilor sau a fructelor abia legate, formarea unor fructe mici și diforme, la răsucirea frunzelor și la îmbolnăvirea plantei în întregime.
În perioada de răsad se udă rar și bine: o dată la 5-7 ziledupă transplantare, cam o săptămână se lasă plantele în pace, după care regimul de udare va fi cam același ca la răsaduriîn perioada de legare rod, udarea se rărește: o dată la 9-12 zile.în perioada de coacere a fructelor, udarea va fi și mai rară, cam la 2 săptămâni-20 de zile.
Dar ce se întâmplă cu roșiile dacă este foarte cald și întârziem să le udăm? Mulcirea este soluția, deoarece acesta joacă un rol triplu: menține umezeala în limite normale, împiedică supraîncălzirea substratului, iar prin descompunerea sa lentă, hrănește planta.