Majorările repetate ale prețurilor pentru benzină și motorină generează un val de scumpiri care afectează direct transporturile, agricultura, construcțiile și comerțul, punând o presiune constantă pe bugetele familiilor și pe activitatea antreprenorilor. Potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), citată de StiriPeSurse.ro, fiecare creștere de 10-15 bani la pompă se traduce într-un mecanism inflaționist care se resimte ulterior în prețul alimentelor și al serviciilor.
Expertul atrage atenția asupra unei probleme de etică economică, întrebându-se dacă este legitimă alinierea totală a prețurilor interne la cotațiile internaționale, în condițiile în care o parte din combustibil este produs din țiței extras în România, cu costuri mult mai scăzute. „În perioadele de volatilitate, când preţurile externe urcă abrupt, diferenţa dintre costul real de extracţie internă şi preţul final poate genera marje excepţionale. Aceasta nu mai este doar ‘aliniere la piaţă’. Devine captare de rentă de criză. Legal? Da. Legitim într-un context social fragil? Aici începe dezbaterea”, afirmă președintele AEI.
Combustibilul este considerat de Dumitru Chisăliță o „forță macroeconomică” și un multiplicator de inflație. Acesta explică faptul că, atunci când prețul crește, transportatorii ajustează tarifele, fermierii suportă costuri mai mari, iar retailerii scumpesc produsele la raft. Impactul devine unul sistemic atunci când companiile aleg să transmită integral presiunea externă către consumatori, deși producția internă le-ar putea permite amortizarea șocului.
Analiza subliniază contrastul dintre dificultățile economice ale populației și profiturile raportate de marile companii petroliere. „În timp ce transportatorii calculează supravieţuirea de la o zi la alta, fermierii reduc investiţiile, micii antreprenori taie din marje, familiile îşi comprimă bugetele, rapoartele financiare ale companiilor din petrol vor indica profituri solide”, avertizează Chisăliță, menționând că această ruptură poate alimenta tensiuni sociale profunde.
Președintele AEI oferă drept exemple de responsabilitate companii precum Hidroelectrica sau Romgaz, care au utilizat avantajul producției interne pentru a menține prețuri competitive în perioade volatile. Expertul susține că ignorarea dimensiunii sociale a scumpirilor aduce riscuri reputaționale și politice, avertizând că marjele de profit maxime pe termen scurt pot deveni extrem de costisitoare pe termen lung din cauza pierderii încrederii consumatorilor.
Pentru a echilibra situația, analiza propune o abordare care să nu însemne neapărat populism sau decuplare de piața internațională, ci „ajustări temporare de marjă în perioade de şoc, transparenţă privind structura costurilor și asumarea rolului de stabilizator economic”.
În concluzie, Dumitru Chisăliță subliniază că România deține resursele și companiile sunt locale, motiv pentru care managementul prețurilor ar trebui să țină cont de contextul social dificil din prezent. „Întrebarea nu este dacă preţul poate creşte, ci de ce trebuie să crească la maximul posibil atunci când românii suferă”, punctează specialistul, subliniind că modul în care se decide prețul în crize, precum cea din Iran, definește relația unei companii cu întreaga societate.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]