Viața Sfântului Ilie: Tradiții și obiceiuri întâlnite la sărbătoarea de pe 20 iulie

Pe 20 iulie, creștinii ortodocși din România sărbătoresc ziua Sfântului Ilie, un proroc venerat pentru minuni și pentru rolul său de aducător al ploilor în perioadele de secetă. Această dată coincide și cu ziua Aviației Române, Sfântul Ilie fiind considerat ocrotitorul aviatorilor încă din 1913. În această zi, tradițiile și obiceiurile populare îmbină credința cu respectul față de natură și față de moștenirea culturală românească.

Cine a fost Sfântul Ilie

Sfântul proroc Ilie Tesviteanul, cunoscut ca făcător de minuni, este asociat în tradiția populară cu puterea asupra vremii, fiind descris parcălând cerul într-un car cu roți de foc și stârnind furtuni. Născut în ținutul Tesvi din Galaad, în urmă cu aproximativ 800 de ani înainte de era noastră, Ilie a trăit în timpul regelui Ahab, conducător al Regatului Israel cu reședința în Samaria.

Ilie a fost recunoscut ca mare proroc și mustrător al împăraților răufăcători, luptând împotriva idolatriei și a prorocilor mincinoși. Una dintre minunile sale celebre este învierea fiului unei văduve, pe care l-a readus la viață după ce a suflat asupra trupului neînsuflețit și a chemat numele lui Dumnezeu.

Conform tradiției, Sfântul Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc, având privilegiul de a-L vedea față în față pe Dumnezeu, alături de Moise și alți apostoli, în ziua Schimbării la Față.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie, 20 iulie

În mediul rural, ziua Sfântului Ilie este marcată de mai multe tradiții cu puternic simbolism religios și agrar. Se evită munca și consumul de mere, întrucât se crede că acestea ar putea aduce grindină de mărimea fructelor mâncate. Femeile merg la biserică pentru a da de pomană morților, oferind roadele recoltate din gospodării.

În unele zone, se spune că ploaia căzută în această zi afectează alunele, iar dimineața este momentul în care se culeg plante medicinale, în special busuioc, care este apoi sfințit în biserică. Cenușa obținută prin arderea busuiocului este folosită în scopuri terapeutice.

De asemenea, femeile amintesc de sufletele celor plecați, chemând copiii sub un măr și împărțind mere căzute din pom.

Pentru apicultori, Sfântul Ilie este o sărbătoare importantă, momentul când se recoltează mierea, ritual ce implică bărbați îmbrăcați festiv și interzicerea accesului femeilor în stupină. După cules, familia și invitații gustă mierea și sunt cinstiți cu țuică îndulcită cu miere, totul având rolul de a asigura belșugul pentru anul următor.

Ziua marchează și miezul verii pastorale, prilej cu care ciobanii pot coborî în sate după ce au urcat oile la stână. Tinerii ciobani obișnuiau să ofere iubitelor lor furci de lemn pentru tors ca dar simbolic.

Nume sărbătorite de Sfântul Ilie

În România, peste 140.000 de persoane își celebrează onomastica pe 20 iulie. Cel mai frecvent prenume masculin este Ilie, alături de variante precum Eliade, Elias, Elie, Elis, Ilia, Iliev, Ilieș, Iliuș, Iliuță și Lică. La femei, Ilinca este numele cel mai întâlnit, fiind completat de Eliana, Elis, Ilia, Iliana, Ilincuța, Iliuța, Lia și Lica.

Rugăciune către Sfântul Ilie

„Preamărite și preaminunate prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta.

Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumâdu-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui.

Nimicește prin rugăciunile tale, prorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinților și a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a pierzaniei.

Depărtează de la noi, preamărite prorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune.

Mijlocește, prorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătura, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta.

Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”