În ciuda faptului că moartea ar trebui să facă oamenii egali, în realitate, lucrurile stau diferit, iar diferențele dintre mormintele unor persoane notorii și cele ale unor artiști celebri sunt evidente. Mormintele unor foști interlopi sunt opulente, în timp ce mormintele unor artiști cunoscuți sunt batjocorite și lăsate în paragină.
O plimbare prin cimitirul Bellu din București scoate în evidență discrepanța dintre mormintele luxoase ale unor interlopi celebri și cele sărăcăcioase și uitate ale unor artiști îndrăgiți. Mormintele unor foști interlopi precum Fane Spoitoru sunt împodobite cu coroane uriase, flori colorate și statui impunătoare, semne ale fricii și supunerii mai degrabă decât ale respectului etern.
În contrast, mormântul marelui comic Puiu Călinescu este unul de tristă amintire. Localnicul Gheorghiță, care lucrează în cimitir, povestește că în cei patru ani de când este acolo, nimeni nu a venit să-l cinstească pe artist. Mormântul sărăcăcios al lui Puiu Călinescu este marcat doar de o cruce beteagă de lemn și un mic mănunchi de flori adus de Gheorghiță și alți angajați.
Această situație scoate în evidență inegalitatea care persistă chiar și după moarte, arătând că în fața morții oamenii nu sunt întotdeauna egali. În timp ce mormintele unor interlopi sunt îngrijite și onorate din teamă și supunere, mormintele unor artiști celebri, care au adus bucurie și inspirație în viețile multora, sunt lăsate în uitare și batjocură.
Puiu Călinescu, pe numele său complet Alexandru Călinescu, a fost unul dintre cei mai îndrăgiți și talentați actori de comedie români, cu o carieră impresionantă în teatru, film și televiziune. Născut pe 17 februarie 1932 într-o familie modestă din București, Puiu Călinescu și-a descoperit pasiunea pentru teatru încă de la o vârstă fragedă.
După ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București în anul 1953, și-a început cariera în teatru, colaborând cu teatre importante precum Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București. Grație talentului său incontestabil, a devenit rapid un nume cunoscut în lumea artistică românească.
Puiu Călinescu a excelat în roluri de comedie, fiind cunoscut pentru umorul său inteligent și autoironic, dar și pentru capacitatea de a crea personaje memorabile și de a improviza în scenă. Talentul său a fost remarcat și pe marele ecran, unde a jucat în numeroase filme românești, precum „Am fost șaisprezece” (1965), „Nea Mărin miliardar” (1979) și „Săptămâna nebunilor” (1971). De asemenea, a făcut parte din distribuția unor emisiuni de televiziune de succes, cum ar fi „Telecinemateca” și „Teatru TV”.
Pe lângă activitatea sa în teatru și film, Puiu Călinescu a avut și o bogată carieră radiofonică, participând la realizarea unor emisiuni de umor, precum și a unor piese de teatru radiofonic. Cu toate că a devenit o figură emblematică a artei scenice românești, Puiu Călinescu a rămas un om modest și apropiat de publicul său.
